Testul Papanicolau

Testul Papanicolau este unul dintre cele mai importante și eficiente teste de screening pentru cancer, ce ar trebui respectat cu seriozitate de fiecare femeie, ca semn de prețuire a vieții.

Cancerul de col uterin este o afecțiune „tăcută”, responsabilă de un număr copleșitor de decese pretutindeni în lume.

Numai în România, aproape 3500 de femei sunt diagnosticate anual cu cancer de col, iar 1500 își pierd viața – majoritatea din cauza unei prevenții necorespunzătoare.
Aceste numere propulsează țara noastră pe un nedorit loc I în Europa privind incidența acestei afecțiuni grave!

Testul Papanicolau efectuat cu regularitate este cea mai eficientă metodă de a depista timpuriu proliferarea celulelor canceroase și în acest mod, de a putea interveni.

Vă prezentăm principalele informații pe care fiecare femeie trebuie să le știe despre această investigație esențială.

Ce este testul Papanicolau

Concret, testul Papanicolau presupune recoltarea unor celule de pe colul uterin și examinarea microscopică a acestora, pentru a depista modificări precanceroase și canceroase și pentru a monitoriza starea de sănătate a colului.

Eficiența acestuia în depistarea cancerului de col uterin, deși nu este de 100%, este totuși extrem de ridicată – 80-95%!

Ca element de curiozitate

Numele acestei investigații este dat de medicul elen Georgios Papanicolaou, cel care a dezvoltat în 1928 metoda de testare și care este cunoscut la nivel mondial drept creatorul acestului test de screening.

Există însă o cunoscută controversă științifică în acest caz: unele tabere ale lumii medicale consideră că de fapt  medicul român Aurel Babeș este cel care a pus bazele acestei investigații.

Cine trebuie să facă testul

Testul Papanicolau trebuie efectuat de fiecare femeie care a împlinit 21 de ani; dacă însă activitatea sexuală a fost începută la o vârstă fragedă, se recomandă ca prima testare să se facă la cel mult 3 ani de la începerea vieții sexuale.

Ulterior, intervalul de timp pentru testare diferă în funcție de vârsta femeii, starea de sănătate și eventualele antecedente medicale – aceste variabile sunt însă stabilite de medicul ginecolog, în mod particular.

În principiu, se recomandă repetarea testului Papanicolau astfel:

• între 21 și 30 de ani: la un an sau la doi-trei ani, în funcție de indicațiile ginecologului
• 30-65 de ani: la trei-cinci ani

Femeilor trecute de vârsta de 65 de ani li se poate recomanda încetarea testării dacă rezultatele ultimelor trei teste au fost negative.

De asemenea, ginecologul ar putea indica lipsa de necesitate a testului dacă pacienta a suferit o histerectomie totală – din cauze separate de formele genitale de cancer. Dacă histerectomia a fost însă realizată pentru a trata o formă canceroasă sau precanceroasă, testul Papanicolau este în continuare necesar.

De ce este necesar testul Papanicolau

Testul Papanicolau este cu adevărat o metodă eficientă de a preveni cancerul de col uterin.

Cancerul de col uterin este o afecțiune cauzată de infectarea cu virusul HPV (Papilloma Uman), transmisibil pe cale sexuală. Se crede că 80% dintre femei vor contacta virusul la un moment dat în viață. Riscul e mai mare în cazul în care femeia are parteneri multipli, își începe viața sexuală foarte devreme și face frecvent sex neprotejat.

Infecția cu HPV nu generează simptome și în general trece de la sine, sub acțiunea sistemului imunitar, însă în 10% din cazuri, persistă și conduce la cancerul de col.

Virusul HPV, odată contactat, nu va fi eliminat din organism – e lesne așadar că riscul cancerului de col uterin privește fiecare femeie care și-a început viața sexuală.
Merită a fi precizat că testul este obligatoriu și pentru femeile care nu mai sunt active sexual în prezent!

Fiind vorba de o boală cel mai adesea asimptomatică, lipsa controalelor ginecologice regulate și a testului Papanicolau determină o depistare tardivă, când nu se mai poate interveni.

Evoluția cancerului de col uterin este lentă – de la apariția primelor modificări celulare la proliferarea cancerului pot trece ani întregi – astfel că testarea regulată presupune o depistare în timp util a leziunilor canceroase.
Intervenind timpuriu, cancerul de col poate fi tratat cu succes, spre deosebire de stadiile avansate, în care este prea târziu pentru ca boala să regreseze.

Testul Papanicolau este o investigație simplă, care durează puțin și care poate fi realizată în orice spital, clinică sau cabinet de ginecologie.

Trebuie să știți că orice femeie cu vârsta cuprinsă între 25 și 65 de ani poate beneficia de testul Papanicolau în mod gratuit, pe baza trimiterii de la medicul de familie.

Așadar, nu vorbim despre o investigație costisitoare și prohibitivă – este la îndemâna oricui!

Cum trebuie să se pregătească pacienta

În primul rând, e bine ca pacienta să fie cât mai relaxată – testul Papanicolau nu este o investigație dureroasă, ci poate provoca cel mult un disconfort în momentul recoltării – similar unor crampe.

E de preferat să existe o comunicare cât mai deschisă și directă între pacientă și medic – acesta din urmă este dator să comunice toate detaliile procedurii și să răspundă nelămuririlor de dinaintea procedurii, dar și pe parcursul acesteia.

Medicul va face o trecere în revistă a istoricului medical general și a celui ginecologic, înainte de începerea procedurii.

Interesează, în primul rând:

• metoda contraceptivă aleasă în prezent și în trecut
• numărul de sarcini și nașteri
• numărul de avorturi făcute
• afecțiunile ginecologice și intervențiile chirugicale suferite

Pentru ca rezultatele testului să fie concludente, e esențial ca înainte cu 24, sau chiar 48 de ore înainte să fie evitate următoarele:

• utilizarea tampoanelor vaginale
• relațiile sexuale normale (vaginale)
• utilizarea de tratamente și produse intravaginale (ovule, creme, lubrifianți, contraceptive locale)
• dușurile vaginale (de altfel, nerecomandate în general)

De asemenea, testul Papanicolau nu trebuie programat în perioada menstruației, deoarece sângele menstrual alterează acuratețea rezultatului.

E ideal ca investigația să fie programată între zilele 10-20 ale ciclului menstrual, pentru rezultate cât mai fidele.

În ce consta testul ?

Testul Papanicolau presupune recoltarea unor celule de la suprafața colului uterin, pentru a fi investigate microscopic.

Pacienta se va așeza pe masa ginecologică, cu picioarele depărtate, ca la orice alt consult de acest tip. Medicul va introduce speculumul, instrument care depărtează pereții vaginului, pentru a permite accesul către colul uterin.

Cu ajutorul unei spatule, celulele necesare analizei vor fi „răzuite” ușor de pe colul uterin și apoi vor fi transferate cu o pensula specială, pe o lamelă.

Proba astfel obținută este trimisă la un laborator medical, pentru a fi studiată.

O tehnică mai nouă de prelevare și prelucrare a probelor, care promite rezultate mai fidele și care reduce numărul rezultatelor fals-negative și a celor neconcludente, este citologia în mediu lichid.
Acest tip de text permite analiza întregii probe prelevate, fără a se pierde sau deteriora din celulele recoltate.

Concret, se folosește o periuță cu cap detașabil, din plastic, cu ajutorul cărora se vor preleva celulele de pe col. Ulterior, capul periuței este introdus cu totul într-un flacon cu lichid, care va fi transportat ca atare la laborator.
Nu se intervine în niciun fel asupra probei – spre deosebire de metoda clasică, unde celulele sunt mutate de pe spatulă/perie, pe lamelă.

Durata testului se rezumă la câteva minute.

Care sunt rezultatele?

Testul Papanicolau poate oferi trei tipuri de rezultate:

• normal: celulele au un aspect normal și nu prezintă modificări; în acest caz, pacienta va continua testarea de rutină, la intervalul recomandat de medic.
• neconcludent: din cauza unei pregătiri necorespunzătoare pentru test, a recoltării incorecte sau chiar a unor infecții, rezultatele pot fi alterate. În aceste situații, ginecologul va recomanda reptarea testării după o anumită perioadă (în materie de luni).
• anormal: celulele recoltate au un aspect neobișnuit, care poate indica un stadiu incert, precanceros sau canceros. Trebuie reținut că nu orice rezultat anormal al testului Papanicolau echivalează cu un diagnostic de cancer! Rezultatele anormale pot fi cauzate și de existența unui sterilet, dar și de inflamații minore, care pot fi tratate ușor medicamentos.
  

Luați în calcul și faptul că testul Papanicolau poate oferi, în anumite situații, rezultate fals-negative (rezultat normal, deși există celule anormale) și, mai rar, fals-pozitive (rezultat anormal, deși nu există cu adevărat modificări îngrijorătoare).

Vă prezentăm în continuare tipurile de diagnostice anormale (dupa clasificare Bethesda) pe care le poate revela testul:

Celule scuamoase atipice cu semnificatie incerta (ASCUS, ASC-H)

Au fost găsite celule atipice, însă nu se poate stabili cu precizie cauza modificărilor. Modificările sunt mai mari decât în cazul unei inflamații date de o infecție minoră, însă nu pot fi automat atribuite unei infecții cu HPV.
Se recomandă, în general, repetarea testului după 4-6 luni, testarea HPV și chiar colposcopia, pentru investigații amănunțite. (5)

Leziune intraepiteliala scuamoasa (LSIL/LGSIL sau HSIL/HGSIL)

a) Leziuni intraepiteliale scuamoase de grad scazut (LSIL/LGSIL) – displazie ușoară

Există modificări ale celulelor epiteliale scuamoase, ce corespund unei leziuni intraepiteliale cu risc scăzut. Practic, modificările sunt limitate la nivelul membranei ce căptușește colul uterin (doar la unele celule) și nu au un potențial invaziv semnificativ.
Medicul dispune în general realizarea unei colposcopii, pentru a analiza în detaliu țesutul afectat. (5)
În marea majoritate a cazurilor cu rezultatul LSIL, anomaliile dispar spontan în câțiva ani.

b) Leziuni intraepiteliale scuamoase de grad inalt (HSIL/HGSIL) – displazie moderată sau displazie severă

Ca și în cazul LSIL, leziunile sunt limitate la nivelul membranei de suprafață, însă numărul celulelor afectate este mai mare, la fel ca și suprafața leziunilor.

HSIL este rezultatul cu cel mai mare potențial de a fi încadrat drept carcinom.

Un rezultat „apropiat” de HSIL este ASC-H, care semnifică existența unor leziuni epiteliale cu risc înalt, însă care din punct de vedere cantitativ sau calitativ nu pot fi încadrate ca HSIL.

În aceste cazuri, pentru clarificare, se impun colposcopia și chiar biopsia. (5)

Celule glandulare atipice (AGC, AGC-NOS)

Sunt identificate modificări anormale la nivelul celulelor glandulare. În cazul în care nu se poate spune cu exactitate care este potențialul canceros al celulelor modificate, se realizează încadrarea AGC-NOS.

Recomandările pentru acest rezultat sunt colposcopia, biopsia și chuiretajul (endocervical sau endometrial, după locul de origine al celulelor).

Ce e de făcut după testul Papanicolau?

Dacă rezultatul obținut este normal, femeia va continua să facă testul Papanicolau la intervalele obișnuite recomandate, pentru a continua prevenția corectă a cancerului de col uterin.

În cazul unor rezultate neconcludente, cel mai probabil medicul va indica repetarea testului, după un interval de timp stabilit individual.

Dacă însă testul Papanicolau a relevat modificări anormale, specialistul va recomanda, așa cum am precizat și anterior, proceduri suplimentare: colposcopie, biopsie sau chiuretaj.

E important ca medicul să explice pacientei clar și neechivoc rezultatul testului și să îi comunice care sunt demersurile ulterioare.

Rețineți că testul Papanicolau este o investigație preventivă și ca atare depistarea anomaliilor reprezintă tocmai primul pas, prima șansă către tratament!